Misterul lipsei resurselor umane în organizații

Dragi prieteni,

Acum, în perioada de primăvară în care se numără bobocii în poziții de leadership, mulți prieteni de-ai mei cercetași m-au invitat mai mult sau mai puțin subtil să îmi exprim părerile elaborate pe blogul personal (lăsat în paragină în ultima perioadă), motiv pentru care am decis sa încep cu o poveste.

Activitatea mea de voluntar implicat în procese decizionale și executive naționale a început acum câțiva ani, respectiv la frageda vârstă de 19 ani, într-o echipă inexistentă la momentul respectiv, respectiv Echipa Nationala de Programe a Organizației Naționale Cercetașii României, Ramura de vârstă temerari ( 11-14 ani), în postura de coordonator.

În acel moment, am auzit primele discuții despre acea întrebare care urma să devină preocuparea mea principală în cercetășie și nu doar: Cum facem să avem Resurse Umane suficiente – respectiv voluntari implicați, dedicați, care fac tot ceea ce le stă în putință (și mult mai mult decât atât) ca organizației din care fac parte să îi meargă excelent, din toate punctele de vedere și asta preferabil pe o durată cât de lungă de timp?

Acest scop (a avea mulți, foarte mulți,  voluntari din categoria mai sus menționată) este un fel de piatră filozofală pe care o caută toată lumea, în mod permanent. Mulți au renunțat pe drum, se zvonește că sunt și organizații extraordinare care au descoperit-o, dar nimeni nu îi cunoaște, iar eu însămi am devenit un mic cercetător alchimist care încă mai crede că este la un pas de a o descoperi, după îndelungate cercetări.

După provocarea de la 19 ani de a fonda o echipă funcțională, a venit provocarea de a pune în aplicare un program de progres personal nou-gândit, pentru copii, adaptat la nevoile lor, unde echipa noastră de omuleți fantastici s-a lovit de același zid: Sună fantastic, dar nu avem destui oameni formați pentru a implementa acest program.

În acel moment (respectiv acum 5 ani), mi-am întors privirea către Echipa Națională de Resurse Umane, întâi ca formator, iar mai apoi ca Responsabil Executiv, într-un moment de răscruce al organizației, respectiv primul eveniment major de tip jamboree (RoJAM 2011), când am decis să iau taurul de coarne și să dovedesc că se poate să strângi undeva la 350 de voluntari adulți pentru o tabără de 1000 de participanți, de 10 zile. Am reușit parțial, tabăra s-a întâmplat, iar eu am învățat o mulțime de lucruri noi despre cum este să faci vreo 250 de oameni să fie voluntari fericiți.(Si cum poți să eșuezi în incercarea de a mulțumi pe toată lumea, cu sacrificii personale majore)

După o etapă de surmenaj am renunțat temporar la cautarea pietrei filozofale, la nivel național, și m-am concentrat pe activitatea de formare a oamenilor existenți și pe găsirea pietrei filozofale la nivel local, în filiala din Cluj, unde timp de 3 ani am lucrat cu un Consiliu fantastic cu care am reușit să mutăm niște munți care ne limitau orizonturile mai încolo, doar ca să descoperim, așa cum o fac toți oamenii de munte adevărați, că cucerirea primului vârf marchează doar începutul lungului drum de creastă (sau alte lanțuri muntoase de cucerit, acum că știi că poți).

Între timp, așa cum m-au învățat niște oameni grozavi pe vremea cînd eram adolescent cu convingerea că poate face orice, am continuat să particip la stagii formare în țară, și la nivel european, în mediul scout și ONG, și am văzut diverse soluții oferite de diverși oameni care se confruntă cu asta, în forma managementului resurselor umane, a sesiunilor despre recrutare și retenție, a celor despre motivație, implicare și recunoașterea meritelor, a legii voluntariatului, etc. De asemeneam, am văzut că și în medicină se caută în permanență aceeași piatră filozofală („Nu avem medici motivați, bine pregătiți, care să vrea să schimbe realitatea actuală și să se lupte cu acest sistem bolnav și cu multe probleme”).

Apoi, am zis că este cazul să încep să produc un impact real în comunitatea locală și am început să lucrez cu formatori din organizațiile membre ale Federației Share, în contextul Capitalei Europene de Tineret, ca și coordonator al unui grup de traineri fantastici, alchimiști și ei ca și mine, în multe feluri de poziții de management.

10858467_10153062799056329_40383520409757160_n

Această ultimă experiență m-a făcut să  îmi dau seama că treaba mea la nivel național în organizația de cercetași din care fac parte a rămas neterminată, deoarece nevoia majoră era tot acolo, așa că am început să disec piatra filozofală, bazându-mă pe următoarele principii:

1. Motivația cea mai durabilă a voluntarilor adulți este intrinsecă și ei rămân și se implică cu multă pasiune în structurile în care văd oportunitate de dezvoltare mare de tot, care se dovedește a fi reală și palpabilă. De acest concept se leagă ideea de leadership transformațional (respectiv acel gen de lideri care îi împing pe oamenii din jurul lor înspre transformare pozitivă majoră și continuă,  și consideră acest aspect ca cel mai mare succes al lor – nefiindu-le frică de a genera alți lideri puternici).

Provocarea vine la nivel de organizație, respectiv cum îți faci o strategie care să genereze continuu formatorii formatorilor acelor lideri transformaționali care fac lideri adevărați din orice oameni care li se alătură pentru că împărtășesc viziunea acestora.

pozatot

Magia adevărată este faptul că odată ce procesul acesta se întâmplă o dată, real, într-un grup, el continuă de la sine, pentru că atunci cănd dai un exempu personal din poziția de formator al unui caracter, acest exemplu își face treaba mult timp după ce nu mai ești acolo (cu bune și rele).

2. Formarea adevărată vine atunci când procesul de învățare din experiență este unul complet, respectiv există etapa de primă experiență (activitate practică și prin stagii/training-uri, mentorat, coaching, etc), urmată de o procesare detaliată, care se finalizează cu niște concluzii care pot fi evaluate din punct de vedere al aplicabilității pe viitor și puse în practică în cadrul altor și altor experiențe, dând naștere unui ciclu natural de învățare continuă, pe întreg parcursul vieții. Acest proces de obicei este unul anevoios, și este condus de persoane care fac asta cu viziune de ansamblu asupra procesului și a obiectivelor de învățare.

La cercetași, momentan, există doar, cu chiu cu vai, prima etapă, uneori, la nivel de formare a voluntarilor adulți.

Partea practică și de procesare a experienței personale care finalizează un prim proces de învățare și dă naștere oamenilor care au înțeles care e rolul lor acolo și ce au ei de câștigat ca adulți în cercetășie, deocamdată lipsește ( sau se face după ureche acolo unde există oameni, care au intuit tot acest proces prin abilități de leadership îndelung lucrate, și preiau formarea, unu-la-unu, a celor noi).

Acest concept fantastic de învățare experiențială există în sistemele de formare a adulților de tip Woodbadge, aplicate de multe organizații de cercetași din lume, primul sistem de formare de adulți de acest fel fiind inițiat de către Lord Baden-Powell, fondatorul mișcării scout. Exista niște criterii minime pe care trebuie să le respecte un astfel de sistem de formare recunoscut internațional, dar în principiu fiecare organizație de cercetași are autonomie în definitivarea unui set de criterii și de nivele care să fie adaptat nevoilor lor.

3. Ultimul principiu pe care îl văd foarte important este asumarea responsabilității procesului de creștere și dezvoltare, care este valabil de la nivelul de copil, până la adânci bătrâneți. Cumva, atunci când lucrăm cu copiii știm asta și îi încurajăm să își asume responsabilitatea atingerii propriilor obiective de mici (cel puțin la cercetași), însă ca adulți, uităm pe parcurs că principiul se aplică și la nivel mare.

Povestea aceasta este de fapt o poveste fără sfârșit, deoarece sunt convinsă că acestor idei li se vor mai adăuga multe pe măsură ce experiențele continuă, motiv pentru care promit să existe continuarea căutării pietrei filozofale.

To be continued….

418610_2489245799744_1319248419_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s