Etichete
De când am început să fiu un voluntar activ la cercetași, adică de ceva ani, și să lucrez, pe plan profesional, în domenii în care colaborarea și lucrul în echipe este din ce în ce mai important, mă gândesc constant la ce voi scrie în acest post.
Ce înseamnă cu adevărat să fii un jucător de echipă?
Am avut ocazia de a participa la un eveniment în care s-a discutat mult pe această temă, acum câțiva ani, iar fiecare din noi a trebuit să aleagă un citat pe care să îl ducă acasă. Ironic, dar citatul care tronează pe interiorul ușii camerei mele este următorul:
”Munca în echipă presupune în primul rând să-ți pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalți de ce nu au dreptate”
De ce ai alege această maximă, dacă ești un aprig susținător al echipelor funcționale?
Simplu: Pentru a fi foarte familiarizat cu concepția multor lideri de opinie actuali și a putea combate oricând acest concept.
Câte persoane cunoașteți care au idei extrem de bune, dar sunt și extrem de perfecționiști în implementarea lor, iar orice nu se potrivește cu planul lor de acasă este greșit și considerat o dezamagire? Câți profesioniști cunoașteți care știu să își facă treaba extrem de bine, atâta timp cât o fac ei singuri de la cap la coadă?
Dar să vedem și cealaltă față a monedei:
Câți dintre apropiații voștri au un mentor (sau mai mulți) pe plan profesional, care le răspunde la întrebări și au răbdare să le mai dea câte un sfat din când în când sau să investească timp și resurse în formarea lor?
A lucra în echipă este una din abilitățile de viață care se învață extrem de greu. Unora le vine extrem de natural de când sunt mici, alții o învață pe pielea lor, pas cu pas, alții nu dobândesc această abilitate niciodată, iar alții o pierd pe parcurs. Și totuși de ce ai face asta?
Era o vorbă din popor frumoasă foc care spunea ”Unde-s mulți, puterea crește”. Era și altă vorbă care spunea ”Proști da mulți”, și alta care zicea ”Mai multe capete sunt mai bune decât unul singur”. Indiferent de nivelul de IQ la care se face referire, puterea mulțimii e incontestabila. Și totuși, diferența între mulțime și echipă stă în direcție. O mulțime face mult zgomot, o echipă creează o armonie, mai mulți lideri de opinie dau naștere multor proiecte, o echipă de lideri duc la progres inteligent. Un grup poate fi important cantitativ, dar o echipă produc calitate, iar calitatea se multiplică exponențial.
Grupul mare are ceva de zis acum, pentru că sunt mulți și strigă tare, vor fi ascultați pe moment, dar vor fi despărțiți la prima amenințare reală, pe când peste o echipă formată au trecut superficialitățile, certurile, discuțiile și membrii ei si-au acceptat rolurile. Echilibrul unei echipe îi dă puterea de a trece prin foc și de a muta munți, si el se vede de la exterior, dau membrilor mândria apartenenței, iar celorlalți invidia și dorința de a accede la privilegiul de a fi membru.
O echipă chirurgicală poate face minuni, și rolul fiecăruia este bine cunoscut și extrem de important. La fel și o echipă de lucru națională sau un consiliu director.
Și totuși, partea de formare a unui grup înseamnă, ca și în patrulele de cercetași sau în grupurile de prieteni, a-i cunoaște pe ceilalți, a avea ocazia de a interacționa real cu ei. Daca interacționezi cu ei descoperi lucrurile care vă diferențiază și intervin certurile, multele certuri. Aici majoritatea grupurilor se destramă, dar cei care au o motivație suficient de puternică reușesc să ajungă la faza de acceptare a celorlalți și toleranță, iar abia apoi, când există o înțelegere tacită între membri cu privire la rolul fiecăruia, la personalitatea și caracterul și la canalele de comunicare cele mai eficiente, se poate ajunge la performanță. Nu sună prea ușor, nu?
Cu toate acestea, ultimul, dar nu cel din urmă motiv pentru care avem din ce în ce mai puține echipe (în rândul adulților mai ales), este ca orice echipă are un lider care înțelege și urmărește dinamica grupului. Un lider acceptat în unanimitate, care are sau își câștigă respectul membrilor, care știe să gândească proiectul de dus la îndeplinire împărțindu-l nu doar în fișe de post, ci și în funcție de abilitățile personale ale celor cu care lucrează, astfel încât task-urile să fie la limita dintre accesibile ca nivel de pregătire și provocatoare, ca să ofere satisfacție și loc de dezvoltare.
Asta este spațiul unde jumătate din timp nu se pierde explicând celorlalți că nu au dreptate, ci se investește în perpetuarea ideilor care merită răspândite, și se formează caracterele puternice din societate.
Vă doresc, astfel, tuturor, să faceți parte din măcar o echipă de lucru creativă și motivată, să ajungeți să respectați măcar un lider adevărat, de care să vă aduceți aminte cu drag atunci când voi, la rândul vostru, veți pune motivația membrilor echipei voastre mai presus de ambitiile personale, construind astfel bazele comunităților care fac diferența.
